Categorisit la amenajare, clasic, decorare, lemn, mobila, rafturi | Etichete: decorare, mobila, notiuni, util
Am tot vorbit de MDF şi PAL dar sunt sigură că puţini dintre voi ştiu exact ce înseamnă. Vă ofer definiţiile (copiate ca la carte) în eventualitatea în care ar interesa pe cineva, deşi ştim cu toţii cum arată acestea.
- MDF – Medium Density Fiberboard, adică panouri din fibre de densitate medie. Panourile din MDF sunt uşor de prelucrat prin şlefuire, frezare, rindeluire, perforare, etc. Se găseşte simplu sau placat. Se aplică furnir pe ambele feţe şi se utilizează în industria de mobilier, uşi sau amenajări interioare. Pentru suprafeţele curbe există MDF Varioform care poate fi “învelit” cu toate tipurile de melacart de tip “HPL”.
- PAL – Placa Aglomerata din Lemn utilizată ca placă de bază în aproape toate domeniile din producţia de mobilier şi amenajări interioare.
Era lemnului masiv pare să apună. Ca înlocuitori au apărut diverse materiale, prelucrate tot din lemn, care sunt evident mult mai ieftine, uşoare şi accesibile tuturor. Pe parcurs ce tehnica şi dibăcia au avansat, au apărut şi modelele de mobilă care imită foarte bine lemnul. Astfel, mobilierul clasic din lemn masiv este înlocuit încet-încet cu PAL sau MDF.
Categorisit la amenajare, clasic, culori, decorare, mobila, modern, parchet, podea, stil | Etichete: amenajare, culori, decorare, mobila, stil, util
Nu sunt o fire conservatoare şi nu îmi plac tradiţiile. Însă am o slăbiciune pentru casele amenajate şi decorate în stilul clasic. Mobila din lemn masiv oferă o căldură primitoare în orice casă. Tapetul este folosit deseori în această amenajare, iar pereţii sunt de obicei încărcaţi cu tablouri. Candelabrele sunt nelipsite, veiozele sau lămpile Tiffany.
Stilul clasic cuprinde toate acele obiecte şlefuite şi înfrumuseţate cu diferite modele şi gravuri. Şi asta include atât mobilierul cât şi podeaua şi pereţii. Tâmplăria din termopan alb iese din discuţie. Eventual optaţi pentru tâmplăria din termopan furniruit sau renumitul MDF care imită destul de bine lemnul.
Să începem cu podeaua. Aveţi de ales între gresie, parchet sau pur şi simplu mochetă. Parchetul se întreţine uşor, la fel şi gresia. Parchetul laminat este cel mai ieftin şi se poate monta foarte uşor. Pentru gresie veţi avea nevoie de un specialist. Nuanţa parchetului poate imita lemnul sau poate fi uni. Culoarea e de preferat să fie neutra pentru a fi mai practică. O nuanţă prea deschisă sau prea închisă va necesita curăţare foarte des. Cu gresia vă puteţi descurca altfel când vine vorba de curăţenie, dar nu va încălzi atmosfera aşa cum o face parchetul.
Peretele poate fi îmbrăcat în tapet sau poate fi vopsit pur şi simplu. Aveţi grijă la alegerea culorii sau modelului. Tapetul poate încărca vizual încăperea.
Mobilierul clasic se fabrică şi azi. Nu trebuie să ne gândim că nu vom avea de unde să îl cumpărăm deoarece magazinele vechi de mobilă încă mai au furnizori care lucrează cu lemnul.
Mobilierul modern se găseşte pe toate drumurile şi evident aceleaşi modele peste tot. Desigur, dacă doriţi ceva mai de soi, veţi merge direct la magazinele de “fiţe”, care au atât mobilier pe stoc dar vă pot aduce şi la comandă ceva ales din cataloagele lor.
Sunt foarte multe de spus despre fiecare stil în parte. Voi încerca să vă prezint în câte un articol despre fiecare. Stilul modern îl ştim cu toţii, eu vă dau câteva exemple de ce înseamnă un decor clasic.
Categorisit la amenajare, decorare, mobila | Etichete: amenajare, decorare, mobila, util
Mă fac vinovată de a fi pe principiul mobilei la comandă. Şi asta pentru că mi se pare aberant să plătesc firma în loc să plătesc doar produsul. Este adevărat că artistul trebuie plătit la adevărata valoare, dar majoritatea comercianţilor de mobilă din ziua de azi habar nu au ce înseamnă unicitatea unui obiect.
Am vândut mobilă “în tinereţe” iar în acele 4 luni am învăţat cât de lacomi sunt patronii de astfel de magazine. Au motive şi sunt conştientă de asta. Omul cumpără mobilă, dar până când? Şi ce se mai bucurau când vindeam câte o măsuţă de cafea sau 2 scaune! Firma respectivă a ajuns să deţină un singur magazin din 5. Oare unde au greşit? Şi aici vroiam să ajung. Păi bine, vindem mobilă. Mobilă italiană adusă din Turcia. “Şi nu care cumva să spuneţi altceva!” Profitul cred că ar fi fost ameţitor dacă nu aducea şi concurenţa acelaşi mobilier dar la un preţ rezonabil. Şi astfel se duc la fund unii.
Spuneam ceva de firmă. O firmă care se respectă va apela întotdeauna la unicitatea obiectelor dar în primul rând la un artist consacrat. Un artist care de obicei scoate o inovaţie practică în materie de mobilier, astfel încât va pune condiţii cu privire la vânzarea produselor lui. Preţul va fi pe măsură evident. Iar vânzătorii vor fi intervievaţi. Nu oricine vinde orice.
Apoi vine clientul. Un personaj cu mulţi bani şi cu un decorator după el (de obicei unul recomandat de prieteni). Iar decoratorul spune: asta, asta şi asta merg cu ce aveţi în casă şi vă garantez că nu veţi mai vedea în altă parte. Normal că nu va mai vedea în altă parte. Nu mulţi îşi pot permite. Decoratorul scoate profit în acest caz şi de la magazinul de mobilă. Poate nu ştiaţi dar majoritatea decoratorilor colaborează cu anumite magazine de obiecte sanitare, faianţă şi gresie, termopan, mobilă sau decoraţiuni interioare. Colaborarea se face pe baza unui contract din care reiese că au un anumit procent (de obicei 10%) din valoarea comenzii făcute. Nimic rău în asta. Dar sunt convinsă că acel client cu mulţi bani nu a dat un search pe Google să se documenteze despre preţuri, amenajări, decorări, culori. Nu a stat nici o clipă să se gândească în ce stil de amenajare şi-ar petrece timpul cu familia, dacă i-ar place maro mai mult decât gri, şi tot felul de mărunţişuri pe care le lasă la latitudinea unui decorator. Fiecare are stilul său de a decora. Problema este să nimereşti pe cineva care poate înţelege necesităţile şi ideea voastră de confort.
Am deviat de la subiect, ştiu. De ce sunt pe principiul mobilierului la comandă? Păi să vedem: ar fi spaţiul pe care vreau să îl umplu, ar mai fi depozitarea obiectelor după bunul plac, unicitatea modelului (ştiu, sufăr de aşa ceva) apoi mai vine şi preţul în discuţie. E adevărat că mobilierul “pe bandă” poate ajunge cam la acelaşi preţ cu cel făcut la comandă. Dar nu va fi unic. Şi veţi fi condiţionaţi de dimensiunile corpurilor de mobilă. Nu e mai bine să măsuraţi suprafaţa ce o vreţi mobilată şi apoi să o umpleţi? Bine, este părerea mea. Nu vreau să influenţez. Unii dintre voi nu au timpul necesar pentru astfel de mişcări şi le este mai simplu să meargă în magazin să cumpere. Dar după ceva timp toţi ajungeţi la concluzia că parcă ar mai fi nevoie de un raft, un dulăpior sau poate sunt în plus unele şi ocupă inutil spaţiul. Este bine să vă hotărâţi în timp dacă veţi cumpăra sau îl veţi face la comandă mobilierul.
Cu mobilier la comandă voi mai reveni şi în alte postări. Voi încerca să acaparez fiecare încăpere în parte cu diferite metode de mobilare. Acum vă expun căteva inovaţii care tot apar pe zi ce trece în domeniul acesta.
Categorisit la amenajare, bucatarie, coltar, masa, scaune, spatii restranse | Etichete: bucatarie, decorare, mobila, mobilier practic, spatii restranse, util
De când eram mică am fost fascinată de colţarul bunicii din bucătărie. Ştiu, am mai vorbit despre patul cu ladă din dormitor şi probabil că vă voi mai da exemple de mobilier “de modă veche” tot din locuinţa ei. Dar aşa cum sunt, obiectele bunicilor au căldura pe care o simţeai când te îmbiau cu un lapte cu orez sau clătite făcute de tataia.
Şi să revenim la colţar. Este vechi, din lemn, avea o dată o tapiţerie din vinilin portocaliu iar lemnul era lăcuit. Eee, ce vremuri! E adevărat, acum e restaurat cât de cât dar tot “oldy” rămâne. Ce m-a fascinat întotdeauna la el a fost câtă încălţăminte îndesa bunica în el. Are spaţii de depozitare şi sub şezut dar şi în spătar, cum puţine se fac în ziua de azi. E fantastic! Bunicul avea băncuţa lui sub şezutul căreia îşi ordona sculele. Bunica avea grijă să umple spătarele de pantofi, cizme sau ghete, iar şezutul celeilalte băncuţe era destinat pungilor, lighenaşului pentru frământat cozonacii, tăvile de cozonaci şi alte mărunţişuri pe care le colecţiona, toate frumos ordonate.
Un colţar de bucătărie ar părea, la prima vedere, demodat. Şi ar fi având în vedere câte modele de mese şi scaune de bucătărie au apărut. În plus ar fi spaţiul, cel de toate zilele, care în cele mai multe cazuri, ne lipseşte din bucătărie. Aţi spune că un colţar este mare, greu şi încarcă bucătăria. Nu e în totalitate adevărat. Un colţar se mulează pe peretele bucătăriei, iar o masă o puteţi muta cum vreţi şi cum vă este necesar. Aici mai e un avantaj pentru colţar: nu vă încurcă în “plimbatul” prin bucătărie. Îl montaţi într-un colţ şi nu vă veţi împiedica de scaune.
Spaţiul de depozitare într-un colţar este genial conceput (asta doar dacă îl luaţi cu ladă sub şezut). Mai are un avantaj, acela de a fi extraordinar de comod. Tapiţat şi bine lăcuit, vă invită cu drag la masă.
O masă cu 4-6 scaune merită atenţia voastră atunci când bucătăria este destul de încăpătoare sau se continuă în living. Avantajul mesei este că se poate muta de colo-colo cu tot cu scaune, oferindu-vă posibilitatea de a elibera bucătăria la nevoie.
Acestea fiind spuse, vă las să alegeţi o variantă potrivită sperând că v-am fost de folos.
Deoarece suntem în 2009 iar modele de mobilier au fost aproape epuizate de-a lungul anilor, sunt unii care consideră crearea unor noi modele fiind o joacă. Joacă-joacă dar majoritatea sunt destul de practice. Şi cu ce se mai joacă unii artişti? Păi subiectul general este în primul rând corpul uman. Sunt curioasă câţi dintre voi şi-ar pune astfel de mobilier în casă, locul unde de obicei se perindă şi copiii voştri.
Ar mai fi şi altele dar deja mi se face ruşine.
Categorisit la amenajare, decorare, spatii restranse | Etichete: amenajare, decorare, dormitor, dressing, inovatii, mobila, mobilier practic
O variantă de folosire a spaţiului este prezentată în imaginea alăturată. O amenajare perfectă pentru o garsonieră. Un pat etajat, iar spaţiul de sub el folosit pentru living. Ar putea fi şi o amenajare pentru dormitor. Spun asta pentru că mie nu îmi ajunge niciodată dulapul pentru haine. Ar merge extraordinar de bine un dressing sub patul acesta. Şi astfel vei avea un pat foarte înalt cu mult spaţiu de depozitare.
O altă variantă de dressing ar fi un dulap cu o adâncime mică (25-30 cm) pe doi dintre pereţii camerei. Adică, vei îmbrăca dormitorul, întro oarecare măsură, numai cu dulapul. Şi asta pentru că m-am săturat de dulapurile mari şi adânci care de obicei îţi ocupă o suprafaţă de 2,5-3 mp. Să nu mai spun că aranjatul hainelor pe rafturi se face de obicei cu două rânduri în spate şi două în faţă, iar când ai nevoie de bluza de pe unul din ultimele rânduri, trebuie să scoţi primul rând, tragi bluza cu grijă (să nu răstorni tot turnul), pui înapoi primul rând, apoi realizezi că iar ai o varză în dulap. Bineînţeles că dulapul trebuie făcut la comandă. La IKEA am văzut un dulap de genul, dar nu se compară cu cel pe care îl proiectezi exact pentru pereţii tăi, evident cu spaţiile de depozitare a hainelor după cum vrea muşchiul tău.
