Categorisit la amenajare, baie, decorare, mobila, relaxare, spatii restranse | Etichete: amenajare, baie, spatii restranse
Ştiu că după o zi de muncă, o baie te poate purta cât se poate de subtil spre un somn liniştit. Eu personal ador să stau în apă, fie chiar şi în cada de 1,5 metri pe care o avem. Fiecare visăm la o baie cât mai spaţioasă, cu un dulap în care să ne depozităm diverse lucruri pe care de obicei uităm să le luam înainte de a intra în baie. Un dulăpior sau două în colţurile goale ar putea rezolva problema depozitării.
Cred că fiecare avem o problemă cu spaţiul mic al băii. Consider că dintr-o baie nu trebuie să lipsească un dulap mic în care să avem cel puţin două prosoape, lenjerie intimă, obiecte de înfrumuseţare sau mai ştiu eu ce mai ţin unii prin baie. Ştiu, comoditatea mă reprezintă. Dar de fiecare dată uit câte ceva de care am nevoie în baie. Şi ar mai fi problema spaţiului mot pe care puţini se prind că îl pot folosi. Este vorba de colţurile băii care de obicei le lăsăm goale. Şi ne mai plângem de baia mică. Păi lângă budă nu există de obicei cel puţin un colţ? Acela poate fi folosit. Un dulăpior de colţ ar rezolva problema. Secretul este să nu îl puneţi prea jos. Apoi mai sunt colţurile care împrejmuiesc cada. De obicei găsiţi câte un raft-două de colţ şi le aplicaţi în acele colţuri.
Mobilierul de baie trebuie şi el ales cu grijă. Este foarte important să aveţi un spaţiu pentru periuţa şi pasta de dinţi, eventual chiar şi un pahar. Nu uitaţi că sunt corpuri suspendate care au un spaţiu considerabil de depozitare. De obicei mobilierul de baie este format din 3 corpuri: masca pentru chiuvetă, un corp suspendat cu oglindă şi un turn îngust. Este bine să vă gândiţi la varianta de a investii într-un astfel de mobilier. Nu vreau să fac reclamă, dar chiar vă va fi util, nu mai spun de estetic. Voi reveni şi în alte articole cu folosirea spaţiilor mici dar până atunci vă las să visaţi la un altfel de baie…
Categorisit la amenajare, spatii restranse, usi | Etichete: amenajare, spatii restranse, util
Mai ţineţi minte cum scârţâiau uşile încât ştiai exact care uşă se deschide după sunetul scos? Erau uşile acelea vechi din două placaje umplute cu rumeguş sau mai ştiu eu ce. Uşa de la baie şi cea de la bucătărie avea întotdeauna un geam în partea de sus (asta dacă nu avea luminator deasupra uşii), iar cea de la sufragerie avea, de obicei, un geam mare pe două treimi din uşă. Şi fiecare scotea câte un sunet aparte. Întotdeauna am urât acele uşi. Erau greoaie, câteodată nu se închideau bine şi făceau zgomot. Târziu am înţeles că, datorită schimbărilor de temperatura, lemnul îşi modifică proprietăţile în timp.
Tâmplarii mai de soi au găsit fel şi fel de metode de a produce uşi, care mai de care mai rezistente în timp dar şi mai estetice. Astfel a apărut uşa din lemn stratificat care, spun ei, rezistă timp îndelungat. Este o variantă bună, puţin mai scumpă decât uşa din lemn masiv şi evident plăcută ochiului. Alegerea unor astfel de uşi este o opţiune potrivită atât pentru stilul clasic, cât şi pentru cel modern. Preţul (după ultimele schimbări pe piaţa financiară) este între 700 lei şi 4000 lei. Bineînţeles că cele mai scumpe, luate de la un magazin cu renume, vor rezista acelui timp îndelungat.
Dacă ne uităm în jurul nostru, observăm că tot mai multă lume optează pentru uşile termopan. Sunt destul de scumpe pentru un om al cărui salariu se duce până la sfârşitul lunii. Dar şi acel om îţi poate garanta că merită. De ce? Acel om este prea sărac să cumpere lucruri ieftine. Preferă să investească în durabilitate. Nu îşi permite să îşi schimbe uşile la câţiva ani. Uşa termopan nu scârţâie, nu îşi modifică proprietăţile, iar dacă se strică se poate repara cu o şurubelniţă şi un patent cel mult. Costul nu diferă foarte mult de la un furnizor la altul, în jur de 1000 lei depinzând de mărime şi de calitatea tâmplăriei.
Concluzie: uşile din lemn masiv sunt foarte frumoase dar nu rezistă în timp, iar uşile din termopan rezistă în timp dar nu sunt estetice (decât în cazul în care o împodobiţi cu vitralii).
Inovaţii practice pentru spaţii restrânse…
Categorisit la amenajare, bucatarie, culori, decorare, masa, mobila, scaune, spatii restranse | Etichete: amenajare, bucatarie, culori, decorare, spatii restranse, util
Aţi spune că articolul acesta va fi unul foarte scurt. Ce se poate spune despre bucătărie? Trânteşti o mobilă, o masă, nişte scaune, aragazul şi hota, chiuveta şi frigiderul. Uuu ce simplu pare! Dar înainte de a le trânti nu credeţi că trebuie să discutăm despre gresie, faianţă, lumină, spaţiul de gătit şi de servit masa? Ei bine să începem.
În bucătărie se folosesc de obicei nuanţe deschise pentru a exprima curăţenia şi ordinea, dar şi mici pete de culoare, acestea fiind de obicei plăci decor sau listuri.
Combinaţiile care se potrivesc cu bucătăria sunt diferite de cele ale altor încăperi. În primul rând trebuie să aveţi în vedere că aici veţi petrece primele câteva zeci de minute dimineaţa. De amenajarea bucătăriei depinde şi buna dispoziţie pe care o căpătaţi când vă înghiţiţi gălbenuşul. De aceea, e de preferat, culorile să fie cât mai vii şi cât mai deschise. O faianţă foarte plină de culori şi modele poate încărca vizual bucătăria creându-vă senzaţia de aglomerare. Nu spune nimeni să nu optaţi pentru plăcile cu modele. Din contra, le recomand. Doar că trebuie avută grijă unde le amplasaţi şi în ce cantitate. Am observat că se optează şi pentru bordurile cu modele. Sunt practice şi oferă o alură ordonată. Bordurile le asortaţi de obicei la nuanţa plăcilor de faianţă. Ce spuneţi dacă aţi face o combinaţie cu un contrast? Efectul ar fi unic şi de fiecare dată surprinzător. Un exemplu ar fi să folosiţi galben pai sau portocaliu pentru faianţă şi să veniţi cu bordură cu nuanţe de bleu sau măr verde. Ar fi ceva, nu? Veţi avea astfel mai multe opţiuni pentru culoarea mobilei.
Apoi vine gresia. Nu vine ea singură de capul ei, ci o alegeţi în funcţie de faianţă, evident. Păi dacă aţi făcut peretele crem, şi gresia va fi tot crem. Cam la asta v-aţi gândit sunt convinsă. E adevărat că pentru bucătăriile mici este recomandată aceeaşi nuanţă deschisă pentru perete şi podea. Măreşte spaţiul şi dă senzaţia de aerisire. În cazul în care am vorbit aiurea şi nu vă gândeaţi deloc la crem, alegerea poate fi şi alb, dacă aţi optat pentru o culoare puternică pe perete. Îi scade din intensitate şi reflecţia luminii va fi extraordinară. A, şi mai e şi simplu de găsit dar şi mai ieftin. Gresia poate avea şi una din nuanţele decorului sau bordurilor. Trebuie avut grijă să nu difere nici un pic, altfel veţi avea o bucătărie multi-colorată. Ceea ce nu e rău în unele cazuri.
Spaţiul de gătit trebuie lăsat să respire. Figurativ vorbind, evident. Decideţi înainte unde amplasaţi aragazul sau plita şi cuptorul (se poartă mai nou, dar sunt şi practice), corpurile de mobilă, toate în funcţie de chiuvetă. De obicei e mare bătaie de cap să muţi chiuveta şi cei mai mulţi dintre noi ne mulţumim cu locul iniţial. Apoi determinaţi spaţiul prin culoare. Puteţi alege o nuanţă de faianţă mai deschisă sau mai închisă decât restul încăperii. Chiar şi gresia poate fi altă nuanţă. Bineînţeles dacă vă permite spaţiul. Fiţi atenţi şi la corpurile suspendate, nelipsite din orice bucătărie. Calculaţi distanţa astfel încât să nu se suprapună cu faianţa şi poate mai doriţi să puneţi un raft pentru a agăţa diverse. Nu uitaţi colţurile încăperii. Trebuie să exploataţi tot spaţiul. Dacă mobilierul bucătăriei nu include un corp pentru colţ, îl puteţi comanda de obicei de la acelaşi furnizor. O altă variantă ar fi să îl faceţi la comandă sau să puneţi rafturi.
Locul de servit masa îl puteţi alege de cât spaţiu vă rămâne după mobilarea bucătăriei. Puteţi opta pentru colţar (~600 lei) sau pentru masă cu 2-4 scaune.
Am vorbit despre bucătărie ca o cameră separată deoarece locuind la bloc nu vom avea niciodată spaţiul necesar. Despre bucătăria care se termină în living sau care face parte din intrarea în apartament vorbim în altă postare.
Categorisit la amenajare, bucatarie, coltar, masa, scaune, spatii restranse | Etichete: bucatarie, decorare, mobila, mobilier practic, spatii restranse, util
De când eram mică am fost fascinată de colţarul bunicii din bucătărie. Ştiu, am mai vorbit despre patul cu ladă din dormitor şi probabil că vă voi mai da exemple de mobilier “de modă veche” tot din locuinţa ei. Dar aşa cum sunt, obiectele bunicilor au căldura pe care o simţeai când te îmbiau cu un lapte cu orez sau clătite făcute de tataia.
Şi să revenim la colţar. Este vechi, din lemn, avea o dată o tapiţerie din vinilin portocaliu iar lemnul era lăcuit. Eee, ce vremuri! E adevărat, acum e restaurat cât de cât dar tot “oldy” rămâne. Ce m-a fascinat întotdeauna la el a fost câtă încălţăminte îndesa bunica în el. Are spaţii de depozitare şi sub şezut dar şi în spătar, cum puţine se fac în ziua de azi. E fantastic! Bunicul avea băncuţa lui sub şezutul căreia îşi ordona sculele. Bunica avea grijă să umple spătarele de pantofi, cizme sau ghete, iar şezutul celeilalte băncuţe era destinat pungilor, lighenaşului pentru frământat cozonacii, tăvile de cozonaci şi alte mărunţişuri pe care le colecţiona, toate frumos ordonate.
Un colţar de bucătărie ar părea, la prima vedere, demodat. Şi ar fi având în vedere câte modele de mese şi scaune de bucătărie au apărut. În plus ar fi spaţiul, cel de toate zilele, care în cele mai multe cazuri, ne lipseşte din bucătărie. Aţi spune că un colţar este mare, greu şi încarcă bucătăria. Nu e în totalitate adevărat. Un colţar se mulează pe peretele bucătăriei, iar o masă o puteţi muta cum vreţi şi cum vă este necesar. Aici mai e un avantaj pentru colţar: nu vă încurcă în “plimbatul” prin bucătărie. Îl montaţi într-un colţ şi nu vă veţi împiedica de scaune.
Spaţiul de depozitare într-un colţar este genial conceput (asta doar dacă îl luaţi cu ladă sub şezut). Mai are un avantaj, acela de a fi extraordinar de comod. Tapiţat şi bine lăcuit, vă invită cu drag la masă.
O masă cu 4-6 scaune merită atenţia voastră atunci când bucătăria este destul de încăpătoare sau se continuă în living. Avantajul mesei este că se poate muta de colo-colo cu tot cu scaune, oferindu-vă posibilitatea de a elibera bucătăria la nevoie.
Acestea fiind spuse, vă las să alegeţi o variantă potrivită sperând că v-am fost de folos.
Categorisit la amenajare, decorare, spatii restranse | Etichete: decorare, mobilier practic, spatii restranse, util
Ştiu, am mai vorbit despre depozitarea obiectelor. Dar am pus accentul mai mult pe dulapuri şi ascunderea mărunţişurilor. Acum vin cu o metodă mult mai utilizată şi mai ieftină, nu la fel de practică în schimb: rafturile. De ce nu atât de practică? Doar pe rafturi depozitaţi de obicei cele mai multe obiecte şi mărunţişuri, să nu mai spun de cât de uşor ne vine la mână să punem ceva acolo. Păi din două motive mari şi late:
- se pune praful şi când vă apucaţi de şters trebuie mai întâi să eliberaţi raftul respectiv, curăţaţi şi aranjaţi obiectele
- întotdeauna va fi foarte aglomerat şi va arăta ca o varză pe perete.
Acum că v-am demoralizat cu dezavantajele rafturilor, să vă expun şi avantajele.
Un avantaj ar fi că e o modalitate de a folosi spaţiile greu accesibile sau tocmai bune de utilizat gen colţurile camerei, băii, holului sau balconului, peretele deasupra canapelei, patului sau biroului.
Raftul în sine poate fi un decor potrivit pentru orice fel de amenajare. Obiectele decorative le veţi dori la vedere, deci puse pe un raft. Aveţi grijă însă cu aglomerarea raftului. Veţi fi tentaţi să îngrămădiţi obiecte inestetice pe lângă cele care îşi merită cu adevărat locul.
Sunt convinsă că fiecare deţine o mică colecţie de cărţi. Unii le afişează doar de fală (să vadă lumea că-i om citit), iar cei mai mulţi dintre noi le uităm pe rafturi, eventual le mai ştergem de praf din când în când. Cărţile trebuiesc apreciate. Şi nu o spun cu ipocrizie. E adevărat că ultima carte pe care am început-o nu am reuşit să o termin, dar aştept să o termine fam. Costea şi promit că o voi devora. Ştiu că sunt oameni care nu se pot despărţi de acele cărţi moştenite din străbuni care arată jalnic, cu coperţile zdrenţuite, decolorate de timp. Oameni buni, nu vă spune nimeni să le aruncaţi. Cumpăraţi hârtie de împachetat (2 lei coala) şi îmbrăcaţi-le cum vă taie capul. Apoi afişaţi-vă colecţia pe un raft-două, poate chiar un perete plin de rafturi. Nu uitaţi să combinaţi şirul de cărţi cu ceva obiecte decorative, rame foto sau mai ştiu eu ce se primeşte cadou în ziua de azi.
O idee interesantă ar mai fi de a vopsi raftul cu o culoare potrivită amenajării. Vopseaua pentru lemn vă ajunge până în 20 de lei. Mai puteţi de asemenea să folosiţi şabloane pentru a decora rafturile după preferinţe.
O variantă modernă de raft este cel din sticlă. E drept, nu aveţi garanţia că e la fel de solid ca cel din lemn. Avantajul este acela de a privi obiectele din orice unghi doriţi. Deci, aparent doar estetic. Mai aveţi o opţiune de a pune lumină sub raftul de sticlă sau chiar deasupra. Referitor la raft de sticlă şi lumină, se pot comanda gata combinate. Sticla colorată este iar o opţiune de luat în seamă. O puteţi cumpăra gata colorată (deşi sunt puţini cei care vând sticlă colorată) sau o puteţi colora chiar voi. Nu cu acuarelă evident, ci cu vopsea pentru sticlă (~15 lei) pe care o găsiţi la orice magazin de vopseluri şi accesorii pentru pictori. Fac o paranteză şi vă pot spune că se poate aplica şi folie colorată, autoadezivă. Se degresează geamul cât se poate de bine, se pulverizează apă apoi se aplică folia decupată la dimensiune (poate cu 2-3 cm mai mare decât geamul), se scoate apa cu delicateţe pentru a nu zgâria folia, se aşteaptă uscarea ei (sfatul meu e să treacă 24 de ore pentru a monta sticla), de tale marginile frumos şi veţi avea geam colorat. Mare atenţie la scoaterea apei de sub folie: fixaţi folia cu o mână şi apoi începeţi vidarea propriu-zisă.
Pe lângă faptul că vă scoate din buzunar o sumă destul de mică, mai are avantajul de a fi cumpărat exact la dimensiunea dorită, după toate calculele făcute acasă în funcţie de amenajare.
Acum vă las cu ceva exemple cât se poate de tentante.
Categorisit la amenajare | Etichete: decorare, estetic, mobilier practic, spatii restranse, util
Cred că vă amintiţi cu toţii de lada de la capătul patului unde bunica îşi depozita plapuma pe timp de zi. Era un mod de a ascunde obiectele nedorite la vedere. Bunica mea încă mai are un astfel de pat cu ladă şi dulap mic unde ţine “zestrea”. Deşi arată groaznic o astfel de ladă, trebuie să recunoaştem că la vremea ei a fost foarte utilă. Poate ar fi şi în ziua de azi dacă nu ar ocupa atât de mult spaţiu.
Pentru noi, generaţia 2000, depozitarea lucrurilor este mai necesară decât acum 30 de ani. De ce? Păi ia gândiţi-vă voi de câte nimicuri vă împiedicaţi prin casă în fiecare zi. Şi de ce mereu casa arată aglomerată? Acum avem un gadget nou şi mare pe nume “aspirator”. Acum 30 de ani majoritatea gospodinelor aveau o mătură care o ascundeau după uşa debaralei; fierul de călcat stătea întotdeauna sub pat; maşina de spălat rufe se ţinea numai în baie sau (cui îi permitea spaţiul) lângă baie; detergenţii şi produsele de curăţat erau puse ori în spatele wc-ului ori sub chiuvetă. Nu trebuie să vă amintesc de balerina şi căţelul, serviciile de cafea sau ţuică nelipsite din orice vitrină; cărţile vechi moştenite de generaţii, fiecare cu altă culoare pe cotor şi altă dimensiune, încât nu aveai cum să le aranjezi decât în scara măgarului. Ce mai! O grămadă de lucruri tocmai bune de ascuns.
Pentru a amenaja cât mai util, un sfat de luat în seamă este să combinaţi trei elemente: necesarul, utilul şi frumosul.
Aveţi nevoie de un dulap mare care vă va ocupa o grămadă de spaţiu, dar totuşi puteţi depozita atâtea în el! Dar ce spuneţi de un inventar al lucrurilor pe care le veţi îngrămădi în el? Sunt sigură că de mai mult de jumătate din ele nu mai ştiaţi nimic de mult timp. Sortaţi doar ce folosiţi în mod regulat, iar ce ştiţi că “vă va trebui” în viitor, puneţi într-o cutie. Cutiile sunt foarte utile la casa omului (nu că ar fi vreo obsesie de-a mea 
) şi sunt o investiţie bună. Se găsesc în orice mall sau magazin de decoraţiuni cutii de diferite mărimi, chipeşe şi elegante. Avantajul lor este că se pot depozita chiar şi pe rafturile din living, fiind obiecte decorative foarte moderne.
Apoi mai este dormitorul. Pat, noptiere, dulap… şi o comodă pentru cine mai are spaţiu. De dressing nu poate fii vorba dacă stai într-un apartament de 50 mp. Pentru a profita de tot spaţiul dormitorului, gândiţi-vă ce bine v-ar prinde câteva comode cu sertare. Dar şi acestea ocupă spaţiu. Da, dacă le cumpăraţi din magazin. Făcute la comandă, poate chiar de voi (costul se micşorează considerabil), nu foarte adânci dar destul de late, veţi avea ordine şi disciplină în dormitor la orice oră. Ar mai fi şi hainele ce trebuiesc puse musai pe umeraşe. Pentru acelea există dulapul cu bară (eventual făcut la fel), chiar sub forma unui turn pentru a acoperi colţurile dormitorului. Dulapul-turn poate fi împărţit în două pe orizontală şi folosite ambele părţi pentru umeraşe.
Vin şi cu ceva imagini care mi-au atras atenţia. Sper să vă fie de folos.
